Tacerea noptii este sufletul tremurator

Tacerea noptii este sufletul tremurator si delicat al unei lumi fantastice si pure,in care visele se implinesc,in care nu exista durere,in care lacrima nu-si cunoaste intelesul.. Tacerea noptii se naste mereu si mereu la inceputul apusului,izvorand peste el ca o apa vie,ca o ploaie de stele.. Acolo e leaganul tacerii..la hotarul trandafiriu al somnului,in spatele pleoapelor grele,unde cuvintele dispar,iar ganduri negandite se intrepatrund in stare calma,cu o liniste inexplicabila,intr-un noian de vise. Lacrima devine mangaiere,durerea fizica devine zambet,sufletul este irigat cu dragoste si pasiune iar chipul culcat pe perna zambeste printre gene..Caci printre umbrele noptii imi apare palid chipul TAU.. Simt parca si parfumul tau ce ma imbata..si-as vrea ca macar pt o secunda sa te desprinzi dintre umbre,sa te apropi,sa pot intinde-o mana,sa-mi mangai fruntea ravasita,sa imi zambesti..sa nu ma mai simt singura.. As strange acea secunda intre pleoapele mele grele de vise si-as pastra-o acolo unde numai noi doi putem exista...pierduti de lume si timp..plini de noi doi,imbratisati,fericiti.. As adormi in sfarsit linistita langa trupul tau.

.