Ne-am înţeles printre umbre de frunze, Şi ne-am vorbit printre culori, Primeam răspunsuri de la tine, Prin norii negrii de cerneală întinată... Mă auzeai cum te strigam, Odată cu ultimul tunet întârziat Ascunsă după fiecare lună plină, Eu, însă, te simţeam În fiecare ploaie rece În fiecare brumă a dimineţii După fiecare noapte îngheţată Nu voiai să-mi spui nimic, Poate că te săturaseşi să mă cauţi... În fiecare floare, în fiecare ploaie cu soare, În fiecare zâmbet, în fiecare rază de soare. Din ce te-apropii iubitul meu, Mă topeşti, mă îngheţi şi-apoi sufăr. Mă uit cum ploaia pică îngheţată Cum soarele stă ascuns după nori Cum tu, stai şi zâmbeşti la mine... Şi nu-ţi pasă, căci zici că aşa eşti tu Iubite cu frig, cu gheaţă Te-ai supărat? O, nu... Adio! Ţi-ai uitat lacrimile arămii, Căzute parcă din sufletul tău îngheţat Mă laşi în frigul singurătăţii iubitul meu Şi te-aş urâ aşa de mult, De nu te-aş iubii |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu