L-am intrebat daca si-a gasit pe cineva si mi-a spus ca nu. M-a intreabat si el acelasi lucru, si i-am raspuns ca am deja o relatie stabila cu cineva deosebit, bazata pe intelegere.
Din momentul in care a aflat acest lucru a inceput sa imi spuna tot ce s-a petrecut in anii in care am fost impreuna. Au existat cateva femei chiar si cand eram cu adevarat amandoi, dar si atunci cand incercam, mai mult eu, de fapt, sa gasesc o cale ca relatia noastra sa mearga.
Saruturi, seri romantice, sex... fara sa-l intereseze de mine, fara sa-l intereseze de noi. Se poate ca mediul in care lucreaza sa fie de vina, as putea spune asta, insa as face-o numai ca sa-l scuz.
Spunea ca uraste minciuna, insa a practicat-o frecvent; spunea ca eu nu sunt in stare sa sustin o familie, insa el nu isi dorea o familie, ca n-as fi mama buna, dar n-avea de gand sa fie tata, ca nu sunt destul de serioasa si el in schimb ma insela, ca vrea sa fie cu mine mereu si sa facem atatea lucruri impreuna, dar nu faceam.
Prietenii mei si familia mea aveau o multime de defecte in ochii lui, iar la el totul era perfect; s-a vazut cat de perfect! Spunea ca vrea sa evolueze, sa devina serios, ca nu se lasa imfluentat de mediul inconjurator, dar nici macar nu credea ce spune.
Cand ne-am despartit a zis ca se pregatea sa ma ceara in casatorie (!) si cate si mai cate nu spunea si nu-mi reprosa... Minciuni!
A recunoscut tot ce a facut mandru de cat de bine a stiut sa minta, mandru ca nu a stat dupa o femeie, mandru ca este orgolios deci este barbat (ce filozofie de viata, ce sa zic, suna a manea de prost gust)!!!
Ma bucur ca am aflat toate astea. Acum imi dau seama cat de bine am facut ca am fugit de el si cat noroc am avut. As putea, de fapt, mai degraba sa spun cat de desteapta am fost cand i-am spus Adio. Daca nu aparea altcineva in viata mea, cineva care sa-mi deschida ochii ca sa pot vedea ca intre doi oameni exista intelegere (desi nu era nimic intre noi, practic vorbind, caci sentimente erau), daca nu era aceasta persoana nici nu vreau sa ma gandesc unde as fi ajuns.
Singurul lucru de care imi pare foarte rau este ca am pierdut atata timp si l-am facut pe cel care este acum in viata mea sa sufere degeaba, incercand sa salvez ceva cu un om care nu merita nimic. Puteam pierde tot, mi-a fost foarte greu sa-l readuc inapoi pe cel pe care-l iubesc acum.
Oricum, tot ce am aflat nu m-a afectat emotional in nici un fel, m-a lasat complet rece, nici macar nu mi-a afectat increderea in mine in vreun fel. Intr-adevar iubirea care a fost nu mai exista demult (norocul meu!). Singurul lucru care m-a enervat ingrozitor tupeul lui, prostia lui, afectarea, ipocrizia si taranismul. Imi este sila, sila, sila de el. Acum si intotdeauna...
Si, pe langa toate astea, acum ma simt libera!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu