Razele soarelui se joaca bland pe trupul meu gol.
Si-au gasit calea catre dormitorul meu prin geamul deschis.
Le stau in cale doar perdelele transparente, menite de a ma proteja de ochii curiosi ai vecinilor.
Le simt pasii de dans pe pielea-mi rozalie, scena desfasurarii amorului.
Deschid ochii. Lenjeria alba cu modele florale, ma trimite cu gandul departe.
Acolo, intr-o viata, intr-o lume de basm. Acolo, unde tu esti langa mine. Acolo, unde bratele tale ma cuprind puternic si ma alinta cum stiu ele mai bine.
Acolo, unde buzele inflacarate se contopesc cu fiecare atingere.
Acolo, unde soaptele tale imi mangaie inima.
Acolo, unde vorbele de dragoste imi dezgheata sufletul.
Acolo, unde timpul si spatiul este irelevant, noi il putem controla cum si cand vrem.
Deschid ochii si-ti vad chipul angelic, ochii mari, de un negru masliniu ma privesc adanc. Imi spun tot ce vreau sa aud: „Buna dimineata, iubita mea! Esti cea mai minunata astazi!”
Un zambet imi rasare usor in coltul gurii la „auzul” acestor vorbe.
Ele se materializeaza prin timbrul apasat al vorbelor tale.
Si eu zambesc din nou.
Ma faci sa zambesc.
Iti raspund cu un sarut.
Printr-o miscare suava a mainii, incepi in a face cerulete cu suvita de par care imi acoperea ochiul stang.
Cu degetul aratator, de la mana dreapta, incepi sa-mi trasezi conturul fetei, esti atent la fiecare detaliu, la sprancenele curbate, la ochii migdalati, la barbia de copil, la buzele pline.
Si acolo te opresti. Limba mea intra si ea in joc. Face un tur al buzei de sus, dupa care isi reia curusl, dar acum are un alt teritoriu, buza de jos.
Intind mana spre tine, vreau sa te ating si dintr-o data vraja se stinge.
Tu dispari.
Nu mai esti langa mine.
Simt ceva umed pe obrazul meu.
Este o lacrima care imi cade, care ma previne de o furtuna devastatoare.
Prea tarziu, nu ma mai pot adaposti, nu mai am unde sa fug, nu mai am unde sa ma ascund.
Vine ca nebuna inspre mine, ma loveste puternic, ma doare, ma striveste, imi biciuieste trupul gol intins pe pat.
Nu pot face nimic sa o inlatur, eu am invitat-o in viata mea. Eu am dorit-o. Eu i-am deschis usa.
Nu ma pot preface ca nu o cunosc.
Si asta se intampla ca am visat prea mult, ca am sperat prea mult, ca m-am amagit singura, ca m-am mintit singura, ca am facut concesii, ca am tacut din gura, ca nu mi-am spus parerea, ca nu am spus: „NU, NU VREAU ASA!”
PLEACA, NU TE VREAU, MA RANESTI!
Nu am stiut sa cer de la inceput ce am vrut, nu ti-am aratat cum sunt, am pozat in diferite femei, am uitat de mine. Mi-am luat mastile, am urcat pe scena vietii si am jucat cum am stiut eu mai bine.
Tu ma priveai fascinat, nu iti venea sa crezi cum o femeie ca si mine este capabila de atatea roluri, cum stie atat de multe, cum le face pe toate perfect.
Te-ai lasat ademenit de vraja mea. Sunt cea mai buna vrajitoare. Pot intra in sufletul tau si ti-l pot imbata cu leacul dorit.
Nu ai stiut asta, sau poate nu ai vrut sa vezi.
M-ai lasat, te-ai deschis.
Si eu te-am prins slab si vulnerabil, inocent si naiv ca si un copil mic.
Iarta-ma, nu am vrut sa iti fac rau intentionat.
Dar asa stiu eu sa ma apar. Sa ma apar de mine, de ceea ce simt, de riscuri, de caderi in gol, de suferinta.
Nu stiu sa fiu altfel, de atatia ani am invatat sa imi pun masca, sa ies in lume si sa joc cel mai bun rol.
Tu trebuie doar sa imi ceri ce vrei si eu am sa fac.
Scrie-mi un scenariu si eu am sa-l urmez cuvant cu cuvant.
Stiu ca trebuie sa fug de mine, de ce imi face rau, de gandurile malefice, de ce ma doboara. Si aleg sa ma mint, sa ma mint ca imi este bine, sa ma mint ca pot trece usor peste orice imi iasa in cale, sa ma mint ca imi revin dupa o dezamagire cat ai clipi, sa ma mint cand ma uit in interiorul meu si vad un imens labirint in inima mea.
Labirint, in care i-am primit pe toti, voi barbatii.
Labirint, care v-a provocat, v-a pus la incercare masculinitatea si testosteronul.
Tu, dragul meu, ca si restul, ai vrut sa ii dai de cap.
Esti ambitios si ador asta la tine.
Insa te-ai pierdut pe drum.
La un moment dat ai ajuns intr-un punct favorabil, insa, este atat de complicat labirintul meu, incat te-ai incurcat.
Asa ambitios cum te stii, cum te stiu, ai luat-o de la capat. Din nou si din nou si din nou si din nou si din nou si din nou si din nou si din nou si din nou.
Am crezut, la un moment dat ca ti-ai dat seama de harta inimii mele, si m-am panicat. M-a cuprins o teama de nedescris si am inceput sa iti pun piedici, sa iti adaug alte rute, sa te induc in eroare, sa nu ajungi unde iti doresti.
Si acum, te privesc de sus, vad cum te agiti, cum te invarti in acelasi punct, uneori o iei pe alt drum, uneori pe cel bun, alteori pe cel prost, dar tot acolo ajungi, in acelasi punct.
Si chiar daca pasii ti se vor indrepta catre drumul bun, voi avea eu grija sa iti pun piedici.
De ce?
De ce fac toate astea?
Hai sa iti spun o poveste.
A fost odata ca niciodata, o tanara fetita cu ochii mari si cu parul carliontat. Ea a fost invatata ca soarele si lumina ii fac rau si pentru asta a stat mereu in intuneric. Timp de multi ani ea nu am vazut lumina soarelui.
Si tu vii acum sa ii spui sa lumina ii face bine?
Cum vrei sa acea fata sa te creada?
Nu are cum. Este imposibil.
Asa este si cu dragostea, noi femeile, am invatat ca ne face rau, ca ne face vulnerabile, ca ne face sa suferim.
Si atunci invatam sa ne protejam cu cele mai idioate si tampite arme.
Si ajungi dupa multi ani de relatie sau casnicie sa te uiti la barbatul de langa tine si sa te intrebi: „Eu ce dracu caut langa tine?”
Si iti mai vin in minte si alte intrebari:
Ce m-a atras la tine?
Ce m-a tinut langa tine atata timp?
Cum am putut ignora burta imensa?
Cum am inchis ochii la toate jignirile tale?
De ce am sperat ca te vei schimba?
De ce am crezut ca ma vei putea salva?
De ce am suportat atatea?
De ce nu am amant?
De ce imi iubesc amantul mai mult decat pe tine?
De ce imi caut scuze sa mai raman?
De ce nu am curajul sa inchei relatia asta?
De ce nu am curajul sa semnez actele de divort?
De ce ma mint ca am stat pentru copii?
De ce arunc doar vina pe tine?
De ce nu imi vad si eu greselile?
De ce ma compatimesc si imi plang de mila?
De ce inca te iubesc cand tu imi faci rau?
De ce nu te pot parasi?
De ce nu pun pret pe mine?
De ce nu am incredere in mine?
De ce cred ca nu voi mai avea o alta relatie?
De ce cred ca toti barbatii s-au oprit la tine?
De ce nu am curajul sa incep o alta relatie?
De ce mi-e frica de un nou inceput?
De ce simt ca voi fi dezamagita din nou?
De ce nu imi asum tot ceea ce sunt?
Stim cu totii cat de mult ne influenteaza trecutul, familia, modelele din familie, relatia dintre mama si tata, relatiile noastre anterioare. Insa sa nu uitam un lucru esential: Ai posibilitatea sa iti schimbi viziunea, felul in care iti privesti trecutul.
Iar primul pas pentru asta, este sa te impaci cu el, sa accepti tot ce ti s-a intamplat.
Ai posibiliatatea de a discerne intre ce ti-a facut bine si ce ti-a facut rau. Si lucrurile rele te-au intarit, te-au modelat, te-au facut mai puternica, te-au pregatit pentru alte incercari.
Mie cand mi se intampla ceva rau, o iau ca pe o provocare. Mi-am educat mintea sa gandeasca asa. Vad ce imi aduce acel lucru si cum imi poate influenta prezentul si viitorul.
Pentru mine nu exista RAU, exista PROVOCARE.
O relatie care pentru mine a esuat, a fost o provocare. Am invatat multe din ea, am mai adaugat plusuri la Cv-ul meu personal. M-a infrumusetat.
De ce esti nefericita in relatia ta?
Robert Sternberg este un psiholog foarte respectat, care a realizat studii solide in domeniul dragostei, propunand o teorie foarte influenta.
Potrivit conceptiei acesteia, dragostea are 3 componente de baza, ea poate fi vazuta ca un triunghi, ale carui varfuri sunt tocmai aceste 3 componente:
1. Paiunea- reprezinta componenta motivationala, ce reflecta in principal atractia sexuala.
2. Intimitatea- corespunde componentei emotionale, si se refera la dorinta de a fi impreuna cu celalalt, de a-i impartasi experientele fericite, ca si cele neplacute.
3. Angajamentul- reprezinta componenta cognitiva, include decizia de a fi impreuna cu celalalt, decizia de a continua relatia, reafirmata chiar si momentele de criza.
Ce include intimitatea?
Atunci cand te simti apropiata de barbatul din viata ta, ingredientul increderii isi face simtita prezenta, poti conta pe el in momentele dificile din viata ta, el gaseste in tine un punct de sprijin atunci cand intampina anumite greutati, ii oferi din timpul tau, din viata ta, din spatiul tau, primesti suport emotional din partea lui si el la randul lui iti ofera tie suportul emotional de care ai nevoie. Comunicarea este deschisa, sincera si autentica, te simti confortabila in relatie, simti ca il poti intelege cu adevarat si nu vrei sa il schimbi iar aceste sentimente iti sunt impartasite si de el.
Ce include pasiunea?
Il gasesti atractiv din punct de vedere fizic, te gandesti pe timpul zilei la el, simpla lui vedere te excita, romantismul isi face loc in relatia voastra, visezi cu ochii deschisi la ultima voastra partida de amor sau printre fantasmele tale ele apare foarte frecvent, este ceva aproape „magic” ceea ce se intampla intre voi, iti place sa faci dragoste cu el.
Ce include angajamentul?
Ai incredere in stabilitatea relatiei, vezi relatia ta cu el ca pe o decizie buna si el vede acelasi lucru. Esti sigura de dragostea ta pentru barbatul de langa tine, desi este uneori o persoana dificila, diferita, ramai angajata in relatie, nu lasi o terta persoana sa intervina intre voi, te proiectezi in viitorul indepartat langa el, iti iei anumite resonsabilitati in relatia voastra.
Aceste trei mari ingrediente duc catre o relatie sanatoasa si fericita.
Tu cate bifezi?
Nu uita ca suntem diferiti, gandim si simtim diferit. Tu sigur ai o alta idee despre ce inseamna intimitate, insa stiu ca te regasesti in si paragraful de mai sus.Stii sa le combini frumos pe cele trei pentru a avea relatie reusita?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu