Rasfoiesc cu sufletul cartea vietii, hranind cu amintiri ce nu mor, nopti albe de dor. Port in suflet poezia tineretii, desi totul are iz de poveste imposibila, caci timpul a furat prea mult din viata mea. Ma straduiesc sa recuperez timpul pierdut desi uneori e atat de greu sa obtii un strop de fericire. Sufletul meu isi plange cu lacrimi de frunze anotimpurile. Privesc cerul, stelele, e ca si cum as dori sa ating in noapte un sarut, o lacrima. Adun fiecare zambet, oftat, lacrima, dorinta, atingere, gand. Am mai mult decat am gandit ca voi avea vreodata. Azi mi-as dori doar sa zambesc altfel... mi-as dori sa cante inima ta pentru mine... sa nu mai cada ploi si lacrimi pe obrajii sufletului meu.
Sufletul tau rataceste intr-o clipa, cautand drumul spre eternitate. Prinde clipa in pumn si iubeste. Transforma clipa de cautare in fluturi colorati. Iubirea, atat de firava si neasteptata, ramane in fereastra inimilor noastre doar o clipa. N-o strange in palme, pastreaz-o in privire. In inima ta va exista intotdeauna un pian care va canta iubirea. Din ea razbat ca un noian al patimilor, vise si dorinte. Ce a fost nu se pierde daca inima noastra isi duce freamatul in timp si in suflet. Asa sa ne gaseasca zorii visand in lumina lunii, plangand de fericire.
Vantul napraznic al schimbarii bate uneori peste cuibul iubirii. Durerea si speranta ne-a unit candva visurile. Singuratatea ne-a adus impreuna, intr-o imbratisare ce am fi vrut-o vesnica, binecuvantati cu o iubire aproape imposibila. Te-am iubit atat de pur, atat de sincer, dar vesnic inlacrimat. Acum se pare ca te-ai vindecat de iubire. Imi simt inima smulsa din piept si aruncata pe sinele trenului cu iubire. Imi amintesc ca undeva, cu mii de statii in urma, un suflet astepta un altul. In ce gara a sufletului m-ai uitat, sa poate doar m-ai ratacit printre vise ? Poate intr-o zi vei cobori in gara potrivita si-mi vei zari din nou sufletul, asteptandu-te.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu